One Sample T-Test

Cu ajutorul opțiunii din titlu putem compara media valorilor asociate unui eșantion cu o medie dată. Pentru a înțelege modul în care putem folosi această opțiune în SPSS voi da un exemplu:

La o testare națională elevii dintr-o clasă au obținut următoarele rezultate (au fost puse într-un fișier SPSS. Pe prima coloană este folosită următoarea codificare 0 – eleve, 1 – elevi):

snspa152

Știind că media la nivel național a fost 6,55 să se verifice dacă media grupului de elevi este semnificativ diferită de media națională. Pentru a verifica aceasta vom da câte un clic pe următoarele: Analyze, Compare Means, One Sample T Test:

snspa153

După ce am dat clic pe opțiunea One-Sample T Test, va apărea fereastra:

snspa154

În această fereastră am trecut în fereastra Test Variable(s) variabila test01, iar mai jos, în dreptunghiul de lânga Test Values, am trecut valoarea cu care dorim să comparăm media eșantionului. Apoi vom da un clic pe OK. În fereastra output vom avea:

snspa155

Observăm că în primul tabel este afișată valoarea mediei testului pentru eșantionul dat, 7,1460 și mai jos avem în a patra coloană valoarea p = 0,161 > 0,050 deci nu avem diferențe semnificative. Cu alte cuvinte, putem spune că elevii din grupul studiat nu au obținut o medie semnificativ mai mare decât media rezultată la nivel național.

Lăsăm ca temă comparația mediilor elevelor, respectiv a elevilor cu media națională.

 

Reprezentativitatea eșantionului (fun)

La un curs de statistică, profesorul explica faptul că, pentru a analiza comportamentul unei populații, putem lucra cu un eșantion. Deodată profesorul a observat un student privindu-l neîncrezător.
– Nu mă crezi?
– Cum să cred asta? De ce să nu studiem întreaga populație mai degrabă?
Profesorul i-a explicat atunci ideea de probă aleasă în mod aleator și de reprezentativitatea acesteia. Studentul clătina neîncrezător din cap. Atunci profesorul a început să-i vorbească de eșantioanele stratificate, de prelevarea de probe, dar studentul continua să fie neîncrezător.
– E prea teoretic, spune studentul. Cum să cred că dacă iau câteva probe o să am informații despre toate probele?
Atunci profesorul începe să-i explice de modul riguros în care se calculează ratingul emisiunilor de televiziune (metoda Nielsen) și faptul că prin această metodă se determină eficiența cheltuielilor din publicitatea tv.
– Vreți să spuneți că un eșantion de câteva mii îmi spune ce fac 15 milioane de locuitori? întreabă studentul. Asta nu o cred.
– E, atunci când te vei duce să-ți facă analizele de sânge, să le spui să-ți ia tot sângele, pentru că o eprubetă nu e de ajuns pentru tine! spune profesorul.

( idee luată de  pe site-ul lui GARY C. RAMSEYER)