Nassim Nicholas Taleb – Antifragil (IV)

  • (…) dacă ai de ales între promisiunea unui gangster și aceea a unui funcționar de stat, optează pentru gangster. Indiferent de situație. Instituțiile nu au sentimentul onoarei, spre deosebire de indivizi. (pag.421)
  • La nivel local, se pare că ne socializăm într-un anumit mediu, așadar suntem expuși la o roată a plăcerii. Dacă începi să te descurci mai bine, te muți în Greenwich, Connecticut, apoi te simți calic în comparație cu o reședință de douăzeci de milioane de dolari și petreceri de aniversare de un ilion de dolari. Așa devii din ce în ce mai dependent de serviciul tău, în special dacă vecinii tăi primesc prime grase sponsorizate din taxe de pe Wall Street.
    Această clasă de persoane seamănă cu Tantal, un personaj supus unei pedepse veșnice: stătea într-un bazin cu apă sub un copac fructifer și, ori de câte ori încearcă să înfașce un fruct, acesta se muta din loc, iar ori de câte ori încerca să bea, apa se retrăgea.
    O astfel de clasă chinuită permanent este condiția modernă. (pag. 424-425)
  • Care este datoria mea de profesor: să le obțin studenților un loc de muncă în defavoarea societății ori să-mi îndeplinesc obligațiile civice? Ei bine, dacă primul caz este cel curecnt, atunci economia și școlile economice au problemă etică gravă, fiindcă această conduită s-a generalizat și pentru că aici este de găsit motivul pentru care economia nu s-a prăbușit încă, în ciuda evidentului nonsens din ea – și a nonsensului dovedit științific din ea. (…) Să ne amintim că profesorii nu sunt penalizați dacă te învață ceva ce aruncă în aer sistemul financiar, fapt care perpetuează frauda. Cadrele trebuie să predea ceva care să îi ajute pe studenți să obțină un loc de muncă, chiar dacă trebuie să le predea uleiul de șarpe. Această atitudine ne-a închis într-un cerc vicios în care toți știm sigur că materialul este greșit, dar nimeni nu este suficient de liber sau nu are suficient curaj pentru a întreprinde ceva în legătură cu această situație. (pag.435-436)
  • Final: Cea mai bună cale de a verifica dacă ești viu este să afli dacă îți plac variațiile. Amintește-ți că mâncarea nu ar avea gust dacă nu ți-ar fi foame; rezultatele nu au sens fără efort, bucuria nu are sens fără tristețe, nici convingerile fără incertitudine, iar viața etică, dacă lipsesc riscurile personale,