Dostoievski – Demonii (I)

dostoievski* Oamenii de felul lui niciodată nu sunt în stare să elucideze și să domine din plin respectiva idee, ci aderă la ea fervent și astfel o viață întreagă rămân copleșiți de puterea acesteia, zbătându-se în convulsii supreme ca sub povara unui pietroi rostogolit peste ei și pe jumătate striviți de imensa lui greutate. (pag.41)

*Chiar și fără capete, noi tot nu vom ști să înfăptuim nimic, deși tocmai capetele noastre ne împiedică cel mai mult să raționăm cum trebuie. (pag.47)

* acum totul nu-i decât suferință și frică. Acum omul ține la viață, pentru că ține la suferință și la frică. Așa este construită acum lumea. (pag. 146)

* Dragul meu, adevărul adevărat este întotdeauna neverosimil, ai ştiut acest lucru? Ca să faci adevărul să pară verosimil, e nevoie neapărat să-i mai adaugi şi puţină minciună. Oamenii au procedat întotdeauna astfel. Poate că există aici un ce pe care nu-l înţelegem. (pag.269-270)

* – Ştiu. E foarte bine spus acolo. Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el.
– Şi ce se va întâmpla cu timpul? Unde îl vor ascunde?
– Nu-l vor ascunde nicăieri. Timpul nu este un obiect sau un lucru, ci un concept. Se va stinge în intelect. (pag.298)

Lasă un răspuns