Coetzee John Maxwell – Copilăria lui Isus

coetze_copilarialui Isus*”Poftim până și un copil știe. Din bunăvoință decurg prietenie și fericire, decurg picnicuri amicale pe pajiști sau după-amieze amicale hălăduind prin pădure. Câtă vreme din iubire, sau cel puțin din doruri în manifestările lor cele mai urgente, decurg frustrare și îndoială, și amărăciune. Simplu ca bună ziua.” (pag.64)

*”(…) istoria nu are manifestări în prezent. Istoria e doar un model pe care-l vedem în ceea ce s-a întâmplat. Nu are nici o putere să ajungă până în prezent. Prietenul nostru Simon zice că trebuie să luăm mașini care să ne facă treaba. Pentru că așa poruncește istoria. Dar nu istoria ne spune să renunțăm la munca onestă, ci lenea și seducția lenei. Lenea este reală într-un fel în care istoria nu este. O percepem cu simțurile noastre. Îi simțim manifestările de câte ori ne întindem pe iarbă și închidem ochii, și ne jurăm să nu ne mai ridicăm niciodată, nici când se aude fluierul, într-atât de dulce ne e plăcerea. Care dintre noi, lăfăindu-se în iarbă într-o zi însorită, va zice: Simt istoria, îmi spune să nu mă ridic? Nu: simțim, de fapt lenea în oasele noastre. De unde și vorba: Mi-e o lene de mă doare.” (pag.123)

*”-Dar, o întrerupse el, ce rost are o viață nouă, dacă nu ne transformă, nu ne transfigurează? Eu cu siguranță nu sunt transfigurat.” (pag.152)

* „- Există infinități bune și infinități rele, Simon. Am mai vorbit noi despre infinități rele – îți amintești? O infinitate rea este ca atunci când te pomenești într-un vis într-alt vis care e la rândul lui într-un vis și tot așa la nesfârșit. Sau te pomenești într-o viață care nu e altceva decât un preludiu et cetera. Dar numerele nu sunt așa. Numerele constituie o infinitate bună. De ce? Pentru că, fiind infinite ca număr, ele umplu toate spațiile universului, înghesuite unele în altele precum cărămizile. Prin urmare, suntem în siguranță. Nu avem unde cădea.” (pag.261)

*”- Există două școli de gândire, Eugenio, referitor la creșterea copiilor. Una spune că trebuie să-i modelăm ca pe argilă, transformându-i în cetățeni virtuoși. Cealaltă spune că suntem copii o singură dată, că o copilărie fericită este fundamentul unei vieți fericite mai târziu.” (pag.262)

Final

*”-Tu, și Ines, și Juan, și Bolivar, și eu, și o să spunem: Bună dimineața, suntem nou-veniți, căutăm un loc unde să stăm.
– Și?
– Asta-i tot. Căutăm un loc unde să stăm, să ne începem viața cea nouă.

Lasă un răspuns