Pascal Bruckner – „Tirania penitenței” (II)

bruckner02*”Nimic nu este mai occidental ca detestarea Occidentului, ca pasiunea de a te blestema, de a te sfâșia. Prin anatemele lor, marii preoți ai defăimării nu fac altceva decât să-și marcheze apartenența la universul pe care-l resping cu repulsie.” (pag.47)

*”Nu ne este frică de moarte, exclamă kamikazii ca să-și arate superioritatea față de oamenii obișnuiți. Dar o spun fiindcă le este frică de viață, n-au liniște până n-o calcă în picioare, n-o calomniază și n-o distrug” (pag.51)

*”Într-adevăr, paradoxul societăților deschise este că acestea par dereglate, nedrepte, pândite de crimă, singurătate, droguri, pentru că își etalează josnicia în fața întregii lumi, nu încetează să-și mărturisească lacunele, pe când alte societăți, mai opresive, par armonioase din cauza reducerii la tăcere a presei și a opoziției .” (pag.51)

*”Trebuie introdusă aici o distincție, clasică în filozofie, între căință și remușcare: prima recunoaște greșeala ca să se desprindă și mai bine de ea, să guste dulceața convalescenței, a doua se menține în greșeală din nevoia maladivă de a-i simți arsurile. Remușcarea nu se căiește de păcat, se hrănește din el, îl vrea prins de ea pentru totdeauna.” (pag.53)

*”Un popor care nu este niciodată răspunzător pentru faptele sale și-a pierdut toate calitățile ce permit să fie tratat ca un seamăn.” (pag.55)

*«Bătrânilor le place să dea precepte bune pentru a se consola că nu mai sunt în stare să dea exemple rele» – La Rouchefoucauld (pag.101)

* „Când America își mobilizează armata și acționează (deseori cu o inconștiență tragică), Europa își încrucișează brațele. Colos timorat, amenințat de gigantism, pierzând în eficacitate ceea ce câștigă în extindere, riscă să devină un Pilat din Pont al națiunilor.” (pag.105)

*”În America există o fuziune a patriotismului cu sacrul, în vreme ce Europa rămâne o construcție disperat de profană.” (pag.106)

*”Uitați-vă la moneda noastră comună! Ce reprezintă bancnotele de 10, 20, 50, 100 de euro? Arcade, poduri, porți, ca și când continentul nostru n-ar fi decât un loc de tranzit, o sală a pașilor pierduți, o mână întinsă restului planetei. Au fost șterse figurile lui Shakeaspeare, Cervantes, Rembrandt, da Vinci, Goethe, Dante, Pascal, Voltaire. Pentru că toți acești bărbați, acești DWEM (Dead White European Males, bărbați albi morți, potrivit terminologiei folosite în anumite campusuri universitare) sunt suspecți, încă atinși de prejudecăți pe care modernitatea noastră triumfătoare le-a spulberat.” (pag.107)

*”Să amintim un fapt foarte simplu: Europa mai degrabă și-a învins monștrii. Sclavia a fost abolită, colonialismul abandonat, fascismul distrus, comunismul îngenuncheat. Ce continent mai poate afișa asemenea bilanț? În definitiv, preferabilul a învins abominabilul.” (pag.118)

*”O națiune nu poate veșnic să se identifice cu torționarii, trădătorii și derbedeii ei sau să-și sacralizeze învinșii, împușcații și martirizații. Trebuie mai întâi să-și celebreze eroii, bărbați și femei, care, în cele mai critice momente, au îndrăznit să reziste, au permis unui popor să se redreseze, să meargă cu capul sus.”(pag.119)

Lasă un răspuns