Radu Beligan – Între acte

radubeliganintreacte*«De ce noi, care socotim, cu o sinceritate fără fisură, că-i loc pe acest pământ pentru toți oamenii, refuzăm uneori puțină zare tocmai talentului? De ce? Ar deveni oare cerul mai mic?» (pag.15)

*«Alături de mine se află, desigur, atâția alții pentru care arta e un mod de a fi, nu de a avea»(pag.25)

*«O dată eram împreună cu el și cu Mihai Popescu la o masă cu multa lume. Vraca fusese intens solicitat să spună – între două feluri – „ceva” din Scrisoarea a III-a. Masa aceea trebuia plătită într-un fel, nu-i așa?
Un personaj foarte tenace nu-l slăbea, în special, deloc: „Zău, maestre, fă-ne plăcerea și recită ceva!
Excedat, Vraca l-a întrebat: „Nu te supăra, dumneata ce meserie ai?” „Colonel de artilerie”, a spus cu aplomb convivul. „Atunci, zău, fă-mi plăcerea și trage nițel cu tunul…”»(pag.49-50)

*«Ați văzut vreodată un mare actor jucând un rege?
Pe lângă el, ai impresia că regii adevărați nu prea au talent» (pag.53)

*«E o veche, pioasă și tenace dorință ca valorile să dispară și ca altele noi să nu mai apară, pentru a se deschide astfel drumul mediocrității, și nu aș fi semnalat aceste naive invitații – oricât ar fi fost de energic exprimate – dacă ele nu ar fi fost definitorii pentru o întreagă mentalitate.»(pag.89)

*«Prin 1950, eram la o masă cu Șerban Cioculescu, Ion Barbu și Ion Iancovescu, în braseria de la Athenee-Palace.
Ușa se deschide brusc și un june gazetar de la Scânteia se îndreaptă spre noi debordând de entuziasm: „Ați auzit? În curând, în Uniunea Sovietică pâinea va fi gratis!”
„Da, dar cu ce preț…” a replicat trist Iancovescu.»(pag.105)

*«Din spectacolul Comediei Franceze cu Regina moartă a lui Montherlant, îmi răsună și acum în urechi faimoasa replică a regelui Ferrante câtre fiul său Don Pedro:
„La închisoare, pentru mediocritate!”»(pag.117)

«La Londra, am văzut în vitrina unui vânzător de seminițe următorul anunț:
„Un câmp de floarea-soarelui a lui Van Gogh costă 24.700.000 de lire. Plantați-l pe al dumneavoastră cu numai 3 lire!”»(pag.125)

Radu Beligan tânăr*«Când a îmbătrânit, Ninon de Lenclos, celebră în tinerețe pentru frumusețea ei, se privea în oglindă și striga feței pe care o vedea:”Minți!”
Cam așa minte și teatrul: arătându-i omului adevărata lui față. Revelațiile sunt uneori dureroase.
Tocmai de aceea teatrul e obligat să fie fascinant prin râs ori prin emoție, pentru ca spectatorul să accepte de la el adevărul oglinzii, liciditatea reflectării.» (pag.234)

*«De câte ori deschid televizorul să aud știrile, mă gândesc la obiceiul medieval de a-i strangula pe toți aducătorii de vești proaste.»(pag.237)

*«În Shakespeare, când întrebi o fată tânără dacă te va iubi multă vreme, ea îți răspunde „forever and a day” …
Ziua asta suplimentară e cea mai prețioasă și ar trebui trăită înaintea veșniciei.»(p.241)

*«Trăim într-o lume anapoda. Automobilul a devenit o necesitate și mersul pe jos un lux.» (p.273)

*«Completând un formular, la întrebarea „Ce făceați înainte de căsătorie”, cineva a răspuns: „Tot ce vroiam”»(pag.312)

*«Fericirea se strecoară uneori pe o ușă pe care ai lăsat-o deschisă fără să vrei.»(pag.324)

Final

«Un țigănuș de vreo zece ani se apropie de mine în târg la Bolintin: „Nu ești dumneata artistul ăla care a jucat în filmele alea?”» (pag.343)

Lasă un răspuns