Valeriu Anania – Memorii

memorii-valeriu-anania* „(…) viața te împovărează oricum și că totul este dacă povara ei, acceptată cu umilință sau purtată ca un blestem, îți proiectează în veșnicie un grumaz de zimbru sau o cocoașă de cămilă” (pag.83)

* „Există o bucurie a suferinței, și ea e suprema dovadă că suferința ta are un sens; sau dacă nu-l are ori nu-i de-ajuns de limpede, i-l dai, ți-o faci accesibilă.” (pag.161)

*”Există printre călugări o vorbă, că în clipa în care unul dintre ei e făcut arhiereu, îi suflă dracul ceva la ureche și-l schimbă cu desăvârșire.” (pag.221)

* «Deseori îmi aminteam de un sfat pe care mi-l dăduseră doi oameni înțelepți, la distanță de timp și fără să știe unul de altul, profesorul Victor Papilian și mitropolitul Tit Simedrea: „Văd că ești făcut să strălucești. Evită cât poți, că-ți vei face dușmani”» (pag.396)

*«Victorin m’a făcut să mă gândesc și la o anume psihologie a omului smerit, a cărui virtute se acumulează în cantități atât de mari încât începe să debordeze în contrariul ei»(pag.397)

final

«În dimineața următoare, foarte devreme, telefon de la mitropolitul Daniel(…)
M’a întâmpinat în apartamentul său de la etaj, unde era pregătită măsuța pentru micul dejun, cu două tacâmuri. Era în halat, medicul de abia plecase.
– Am să vă transmit un mesaj din partea Preafericitului Teoctist, căruia, bineînțeles, mă adaug. Știm că nu acceptați ideea de a deveni arhiepiscop al Clujului, dar noi, Sinodul și Colegiul, vă vom alege oricum, transferându-vă și răspunderea în fața lui Dumnezeu și a istoriei. Asta-i tot … Și acum, doriți ceai sau lapte?
După ce am sorbit ceașca de ceai, am răspuns:
– Nu candidez și nu voi veni la București; las totul pe seama lui Dumnezeu.
Așa se face că după o săptămână, la 21 ianuarie 1993, patriarhul Teoctist mă anunța la telefon că am fost ales pentru Cluj cu 80 de voturi din cele 119 posibile. Am înțeles că Biserica își recheamă sub drapel bătrânul ei oștean.
Și m’am supus.»

Lasă un răspuns