Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (II)

* „Doctorul acesta propunea aşadar ca la întrunirea senatului, anumiţi doctori să fie de faţă la dezbaterile din primele trei zile, iar la sfârşitul fiecărei zile să ia pulsul fiecărui senator. Apoi, după ce vor fi chibzuit îndelung şi se vor fi consultat asupra bolilor de care suferă senatorii, precum şi asupra mijloacelor de vindecare, în cea de a patra zi să vină în senat însoţiţi de farmacişti care să aibă la ei medicamentele necesare; şi înainte ca senatorii să-şi reia locurile, să li se administreze lenitive, aperitive, abstersive, corosive, restringente, paliative, laxative, cefalalgice, icterice, apoflegmatice, acustice, după cum cere fiecare caz în parte; şi, potrivit efectului acestor medicamente, să le repete, să le modifice sau să le înlăture la următoarea şedinţă.” (pag.126-127)

* „Am ascultat o discuţie foarte aprinsă între doi profesori cu privire la cele mai lesnicioase şi mai eficace mijloace de a lua bani de la supuşi, fără a-i supăra cu ceva. Primul afirma că cel mai straşnic mijloc ar fi să se pună un anumit impozit pe viciu şi pe nebunie, iar suma ce ar urma s-o plătească fiecare om să fie hotărâtă, în chipul cel mai nepărtinitor, de un juriu compus din vecinii lui. Celălalt era de părere contrarie: să fie impuse însuşirile trupeşti şi sufleteşti pe care oamenii le preţuiesc în chip deosebit, iar impozitul să fie mai mare sau mai mic, după gradul de desăvîrşire. Cât priveşte aprecierea, să fie lăsată întru totul pe seama fiecăruia. Cele mai ridicate impozite urmau să le plătească bărbaţii care se bucură de cea mai mare trecere în ochii femeilor, iar suma – fixată după numărul şi felul dovezilor primite; asupra acestor lucruri trebuiau să hotărască singuri. Mai propunea ca inteligenţa, vitejia şi buna cuviinţă să fie de asemenea supuse la impozite mari, plătite în acelaşi chip, adică în baza declaraţiei fiecăruia, cu privire la măsura în care se bucură de aceste însuşiri.

* Cât despre cinste, dreptate, înţelepciune şi învăţătură să nu fie supuse la nici un fel de impozit, deoarece acestea sunt însuşiri atât de rare, încât nici un om nu le va recunoaşte vecinului său şi nu le va preţui la el însuşi.

* Se mai propunea ca femeile să fie impuse după frumuseţe şi după găteli, bucurându-se şi ele de privilegiul acordat bărbaţilor de a se judeca singure. Statornicia, castitatea, bunul simţ şi bunătatea nu urmau să fie supuse impunerii, deoarece  veniturile nu ar fi acoperit cheltuielile cerute de strângerea impozitelor.” (pag.127-128)

*”Un obicei cu adevărat regesc, cinstit şi foarte practicat, este acela potrivit căruia, atunci când un monarh are nevoie de ajutorul altui suveran pentru a-l apăra împotriva unui vrăjmaş, aliatul, după ce l-a alungat pe cotropitor, pune el însuşi stăpânire pe ţară şi omoară, întemniţează sau surghiuneşte pe cel pe care a venit să-l scape.” (pag.251)

*”De aceea, era încredinţat că în loc de raţiune, noi suntem înzestraţi cu o însuşire menită să sporească apucăturile rele cu care ne naştem, tot aşa cum o apă tulbure, oglindind un trup pocit, nu numai că-l măreşte, dar îl face şi mai hidos.”(pag.253)

swift_yahoo*”Înălţimea Voastră trebuie să ştie că aceşti judecători sunt nişte persoane care hotărăsc în toate neînţelegerile privitoare la proprietate, precum şi atunci când e vorba de judecarea criminalilor; ei sunt aleşi din rândul celor mai iscusiţi avocaţi, care, îmbătrânind, nu mai arată nici un interes faţă de meseria lor; şi fiindcă o viaţă întreagă au luptat împotriva adevărului şi dreptăţii, sunt atât de înclinaţi să apere frauda, sperjurul şi asuprirea, încât eu unul am cunoscut câţiva care mai degrabă au refuzat să primească o mită grasă de la cel de partea căruia era dreptatea, decât să-şi necinstească meseria, făcând ceva ce nu s-ar fi potrivit cu firea şi cu rostul lor pe lumea asta.”(pag.254)

final

*”Houyhnhnm-ii care trăiesc călăuziţi de raţiune nu sunt mai mândri de însuşirile frumoase pe care le au, decât aş fi eu mândru pentru că nu-mi lipseşte un picior sau un braţ – lucru cu care nici un om cu mintea întreagă nu s-ar făli, ba dimpotrivă s-ar simţi foarte nenorocit dacă nu le-ar avea.

Stărui mai mult asupra acestor lucruri, din dorinţa de a-i face pe yahoo-ii englezi să nu-mi mai pară chiar atât de nesuferiţi când mă găsesc în tovărăşia lor. De aceea, îi rog fierbinte pe cei în firea cărora sălăşluieşte cât de cât acest păcat neghiob să nu cuteze să se arate în faţa ochilor mei.”

 

p.s. imaginea din postare a fost preluată de pe site-ul http://bookish-relish.blogspot.ro/2011/08/classic-fiction-jonathan-swifts.html)

*

[youtube http://youtu.be/wdlnSQ36uxE]

Lasă un răspuns