Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (I)

gulliver

* ” Care două mari împărăţii sunt de treizeci şi şase de luni încăierate – după cum voiam să-ţi spun – într-un război înverşunat. Iată care-i pricina: e lucru ştiut că odinioară, ouăle erau sparte la capătul mai turtit înainte de a fi mâncate; dar pe când era copil, bunicul Majestăţii Sale voind să mănânce un ou şi spărgându-l după vechiul obicei, s-a tăiat la deget; drept urmare, împăratul, tatăl său, a dat un edict prin care poruncea tuturor supuşilor săi, sub ameninţarea cu pedepse cumplite în caz de nesupunere, să spargă ouăle la capătul mai ascuţit.” (pag.26)

* „Dânsul nu putea pricepe de ce oamenii care nutresc idei dăunătoare poporului să fie siliţi să şi le schimbe şi să nu fie siliţi mai degrabă să şi le-ascundă. Căci după cum cârmuirea care ar pretinde oamenilor să-şi schimbe părerile ar putea fi învinuită de tiranie, tot astfel a nu cere cuiva să-şi ascundă opiniile vătămătoare ar însemna slăbiciune: pentru că unui om i se poate îngădui să ţină otravă în casă, dar nu să şi-o vândă drept doctorie de leac.” (pag. 86-87)

* ” Ici, colo, vedeai oameni care după îmbrăcăminte, păreau a fi slujitori; ei ţineau în mână un baston la capătul căruia se afla o băşică, prinsă ca un îmblăciu de băţ. În fiecare băşică erau mai multe boabe de mazăre uscată sau pietricele, după cum am aflat mai târziu. Cu aceste băşici slujitorii loveau din când în când gura şi urechile celor de lângă ei, obicei al cărui rost mi-a fost cu neputinţă să-l pricep atunci. Se pare că minţile acestor oameni sunt atât de absorbite de speculaţii avântate, încât ei nu pot nici să vorbească, nici să asculte ce spun alţii, dacă nu li se atinge gura sau urechea, fiind astfel aduşi la realitate; ” (pag.106)

* „De opt ani de zile învăţatul acesta lucra la un proiect de extragere a razelor de soare din castraveţi. Razele astfel extrase urmau să fie puse în fiole închise ermetic, iar fiolele lăsate afară pentru a încălzi aerul în timpul verilor aspre şi reci. El mi-a spus că peste opt ani va putea furniza lumină solară pentru grădinile guvernatorului, la un preţ convenabil; dar mi se plânse că nu prea are bani şi mă rugă să-i dau ceva ca o încurajare a ingeniozităţii lui, mai ales că în anul acela castraveţii erau foarte scumpi. I-am făcut un mic cadou, întrucât gazda mea avusese grijă să-mi dea bani, cunoscând prea bine obiceiul acestor savanţi de a cerşi de la toţi cei care veneau să-i vadă.” (pag.121)

* „Celălalt proiect propunea, pur şi simplu, desfiinţarea tuturor cuvintelor, ceea ce, după cum se arăta, ar fi foarte prielnic sănătăţii şi ar însemna o mare economie de timp. Se ştie că fiecare cuvânt pe care-l rostim micşorează într-o oarecare măsură plămânii prin roadere, şi în felul acesta ne grăbeşte sfârşitul. Ori cum cuvintele nu sunt decât „nume ale lucrurilor”, „ar fi mult mai potrivit ca toţi oamenii să poarte la ei lucrurile de care au nevoie pentru a se face înţeleşi”. Această născocire ar fi fost cu siguranţă aplicată, spre a uşura viaţa şi a ocroti sănătatea supuşilor, dacă femeile, în înţelegere cu oamenii de rând şi cu cei neînvăţaţi, nu ar fi ameninţat că se vor răscula în cazul când nu li se va mai da voie să vorbească pre limba lor, aşa cum au pomenit din moşi strămoşi; ceea ce arată cât de înverşunaţi duşmani ai învăţăturii sunt oamenii de rând.” (pag.126)

 

Lasă un răspuns