Ernst Junger – Jurnale pariziene (I)

junger_ernst* „Valoarea morală a unui om nu începe decât în clipa în care este gata să-și dea viața pentru convingerile sale”. (pag.18 – este de fapt un citat din cartea lui Hans Speidel Invasion1944. Le destin du Rommel et du Reich, 1950, pag.161)

* „Căutând ieșirea între Pont Neuf și Pont des Arts, mi-am dat limpede seama că labirinticul situației zace doar în noi. Motiv pentru care utilizarea violenței este păgubitoare, ea ar sparge pereții, încăperile sinelui nostru – nu aceasta este calea libertății. Orele se reglează din interiorul ceasului. Mișcând limbile, schimbăm cifrele, nu însă și mersul destinului. Oriunde am dezerta, luăm cu noi montura înnăscută; nici prin sinucidere nu scăpăm de noi înșine. Trebuie să urcăm si prin suferință; abia atunci lumea va deveni mai inteligibilă.” (pag.46)

* „Cuvintele ar putea să conțină, aidoma atomilor, un nucleu în jurul căruia să se rotească și care nu ar trebui atins, dacă nu vrem să punem în libertate forțe neștiute.” (pag.70)

* „În legătură cu bolile. Există aici diferențe în efectele produse asupra fanteziei, care corespund diferențelor de periculozitate. Mă simt mai degrabă înclinat să trec peste afecțiunile plămânului și ale inimii decât peste cele ale stomacului, ale ficatului, în genere ale zonei pelviene. Se pare că există, din punctul de vedere strict al cărnii, calități ale modului de a muri. Flacăra este rezervată necredincioșilor; de aceea sporesc atât incinerările, cât și moartea prin flăcări a celor vii.” (pag.72)

* „Avem dreptul să cerem de la oameni doar ceea ce este pe potriva lor – astfel, femeilor iubire și nu dreptate.” (pag.74)

* „Cu femeile inteligente este foarte greu de depășit distanța fizică – e ca și cum spiritul veșnic treaz le-ar echipa cu o centură care face să eșueze dorința. Este prea multă lumină în preajma lor.” (pag.76)

Lasă un răspuns