Nassim Nicholas Taleb – Antifragil (I)

* „Mare parte din lumea noastră modernă și structurată ne-a vătămat cu strategii implementate de sus în jos și cu născociri (pe care în această carte le vom numi „iluzii de Harvard-sovietic”) care tocmai asta fac: insultă antifragilitatea sistemelor” (pag.17)

* „Iată tragedia modernității: la fel ca in cazul părinților nevrotici excesiv de protectivi, adeseori aceia care încearcă sî ne ajute ne fac cel mai mare rău” (pag.17)

* „În timp ce în trecut persoanele cu rang și statut social erau singurele care își asumau riscuri, care suportau consecințele negative pentru acțiunile lor – iar aceia care făceau asta de dragul altora erau eroi -, astăzi se petrece exact contrariul. Asistăm la ascensiunea unei noi clase de eroi negativi, mai precis birocrați, bancheri, membri AIV (Asociația Internațională a Vanitoșilor) care participă la întâlnirile de la Davos și de universitari cu prea multă putere, dar fără riscuri reale și/sau răspundere. Ei fac sistemul, iar cetățenii plătesc prețul. (pag.18)

* „Avem iluzia că lumea funcționează mulțumită planurilor programate, cercetării universitare și fondurilor birocratice, însă există dovezi convingătoare – foarte convingătoare – care demonstrează că această idee este o iluzie pe care eu o numesc „prelegeri despre zbor ținute păsărilor”.” (pag.20)

* „Fragilistul aparține acelei categorii de persoane, îmbrăcate de obicei în costum și cravată, inclusiv vinerea, care își ascultă glumele cu o solemnitate glacială și care tind să aibă probleme cu spatele încă din tinerețe din cauza statului la birou, a călătoriilor cu avionul și a studierii ziarelor. Astfel de persoane se implică adeseori într-un ritual straniu, ceva care în mod obișnuit se numește „ședință”. În afară de aceste trăsături, ele cred din oficiu că lucrurile pe care nu le văd nu există sau că ceea ce nu înțeleg nu există. În esență, tind să confunde necunoscutul cu inexistentul. ” (pag.22)

* „învinsul este persoana care, după ce comite o greșeală, nu se autoanalizează, nu își explorează greșeala, se simte jenat și defensiv în loc să se simtă îmbogățit cu o nouă informație și încearcă să explice de ce a făcut greșeala respectivă în loc să meargă mai departe. Astfel de oameni se consideră adeseori „victimele” unei consipirații mai extinse, ale unui șef rău sau ale vremii urâte”. (pag.87)

* „acela care nu apăcătuit niciodată e mai puțin de încredere decât acela care a păcătuit o singură dată. Iar acela care a comis o mulțime de greșeli, dar nu a făcut niciodată aceeași eroare de mai multe ori, este mai de încredere decât acela care nu a săvârșit niciodată o greșeală”. (pag.87)

Lasă un răspuns