Pascal Brunckner – Fanaticii Apocalipsei (I)

fanaticiiapocalipsei* „Această spaimă de viitor, de știință, de tehnică exprimă acel moment în care omenirea, cu precădere cea occidentală, a intrat în blocaj. Propria-i proliferare o exasperează, nu se mai poate tolera.” (pag.13)

* „Ecologia excelează prin ceea ce vrea să împiedice, nu prin ceea ce propune: închide uzine, blochează proiecte, interzice construirea de autostrăzi, de aeroporturi, de căi ferate. Este puterea care zice mereu nu.”(pag.13)

* „Mediul este noua religie seculară care se ridică, în Europa cel puțin, pe rămășițele unei lumi lipsite de credință. Însă și ea trebuie să fie supusă critici; trebuie să-i dăm în vileag maladia infantilă care o macină și o decredibilizează: catastrofismul.” (pag.14)

* „Ce este ecologia? O ceartă imobiliară într-o clădire suprapopulată. Planeta e prea mică, iar noi suntem prea numeroși” (pag.29)

* „O anumită ecologie – ciudat amestec de fatalism și de activism, cu care marxismul ne obișnuise deja – ne descrie moartea planetei ca inexorabilă și ne îndeamnă, în același timp, să o stăvilim din toate puterile.” (pag.33)

bruckner_p* „Contrazicând un clișeu care încă circulă, distanțele între diferite puncte ale globului nu încetează să crească: deplasarea cu trenul sau cu avionul se poate transforma într-o stagnare în masă, odată cu controalele de securitate. O grevă, un incident, o furtună de zăpadă – și voiajul dumneavoastră se prelungește cu câteva ceasuri, dacă nu chiar cu câteva zile.” (pag.39-40)

* „Toate spaimele noastre sunt fabricate, ne alegem, întotdeauna, într-un anumit fel, nenorocirea de care dorim să ne ferim.” (pag.44)

* „Cultura fricii a fost dintotdeauna instrumentul favorit al dictaturilor: democrațiile nu o pot folosi decât riscând să se autodistrugă. A îmbrățișa logica dușmanului spre a-l birui mai ușor înseamnă să-l re-creezi la tine acasă, în scopul de a-l distruge peste mări și țări. (pag.46)

* „Dibăcia, aici, constă în inversarea celor care trebuie să aducă dovezi: în loc să ceri, de pildă climatologilor să ne demonstreze realitatea încălzirii globale, pretinzi climato-scepticilor să ne dovedească faptul că nu se va produce nici un cataclism. Scepticismul care, până acum, trecea drept un semn de înțelepciune a devenit un simptom al orbirii. Cum să nu-ți vină în minte, prin urmare, sofismul folosit de președintele Bush în martie 2003, în ajunul celui de-al doilea război din Golf? Întrebat de jurnaliști dacă armele de distrugere în masă imputate lui Saddam Hussein erau un fapt dovedit, el a răspuns prin această formulă, demnă de cei mai mari oratori: «Absența dovezilor nu constituie o dovadă a absenței»” (pag.48-49)

bruckner_p2* „Precum într-o cameră cu ecou, sondajele reflectă o opinie formată de mass-media. Angoasa este sădită prin repetarea acelorași teme și devine un narcotic de care nu se mai poate scăpa. Pentru a deștepta spiritele se practică asiduu escaladarea extremelor, printr-un soi de reductio ad Hitlerum; iată-l bunăoară, pe Michel Rocard, care asimila, nici mai mult, nici mai puțin, pasivitatea noastră în fața schimbărilor de climă unei «crime împotriva umanității»!” (pag.50)

*” Matricea oricărui discurs despre mediu o constituie povestea Alungării din Rai (Facerea): la început a fost Grădina Raiului, oamenii au gustat din Pomul cunoașterii, Dumnezeu i-a alungat. Atunci când Europa își neagă rădăcinile creștine, le trădează până în cele mai mici amănunte: gândim, mai mult ca niciodată, sub influența marii lumi biblice, ale cărei lexic și structură continuă să ne modeleze viața cotidiană.” (pag.65)

* „Există deci două spaime: una salvatoare, care mobilizează, și una nocivă, care atrofiază. Spaima este drumul cel mai scurt către aservire.” (pag.70)

* ” Când unei vocabule i se adaugă «eco» (ecologia a învins economia) și «bio», aceasta e deja sanctificată. Ceea ce se urmărește prina ceastă forfotă a siglelor este amnistierea, nici mai mult nici mai putin. Terminologia are un țel purificator.” (pag.71)

Lasă un răspuns