Thomas Carlyle – „Cultul eroilor”

carlylethomas_cultuleroilor* „Mie mi se pare o ipoteză deosebit de tristă aceea a înșelăciunii dând naștere oricărei credințe, chiar și la sălbatici. Înșelăciunea nu generează nimic; ea ucide totul. Nu vom pătrunde în inima adevărată a vreunui lucru dacă privim doar la înșelăciunile cuprinse în el (…)” (pag.20)

* „Toate demnitățile de rang pe care se sprijină asociațiile oamenilor sunt ceea ce am putea numi erouarhie (guvernarea eroilor) – sau ierarhie, întrucât este, de altfel, destul de «sfântă»! Duce este Dux, conducător; Regele este Kon-ning , Kan-ning, Omul care știe sau poate.” (pag.27)

carlyle* „Zeul Dorință, cel care ne putea da tot ce dorim! Nu este aceasta cea mai sinceră și totodată cea mai grosolană voce a spiritului omenensc? Cel mai grosoloan ideal la care a aspirat vreodată omul și care se manifestă și astăzi în cele mai recente forme ale culturii noastre spirituale.” (pag.34)

* „Aș spune că sinceritatea, o sinceritate profundă, totală și pură, este prima trăsătură a oricărui om cât de cât eroic.”(pag.62)

carlyle2* „Bătrânul dascăl ursuz obișnuia să întrebe atunci când i se aducea un elev nou: «Dar sunteți sigur că nu e tâmpit?» Păi, putem pune într-adevăr aceeași întrebare în legătură cu orice om propus pentru o funcție oarecare și să o considerăm unica întrebare necesară: sunteti sigur că nu e tâmpit? Căci nu există pe lumea aceasta persoană mai primejdioasă.” (pag.122)

* „Învățăm să citim în diferite limbi, citim cărți din diferite științe; învățăm alfabetul și literele din tot felul de cărți. Dar locul unde ne ducem să căptăm cunoștiințe, fie chiar și cunoșțiințe teoretice, sunt înseși cărțile! Depinde de ceea ce citim, după ce tot felul de profesori și-au dat silința pentru noi. Adevărata Universitate a zilelor noastre este o bibliotecă.” (pag.183)

* „Literatura, atâta timp cât este literatură, este un «apocalips al naturii», un dezvăluitor al «secretului știut». Ar putea foarte bine să fie numită, în stilul lui Fichte, o «continuă revelație» a divinului în terestru și comun.” (pag.184)

* ” Înțelegerea nici nu este o unealtă, așa cum am fi înclinați să credem; «ea este o mână care poate mânui orice unealtă».”(pag.190)

* „Căci lumea este realmente plina de păcăliți; iar tu trebuie să câștigi voturile lumii!” (pag.196)

* ” În fond, un om nu trebuie să se plângă de «mediul» sau de «timpul» lui sau de alte lucruri asemănătoare; ar fi un efort zadarnic. Trăiește în timpuri rele: înseamnă că el se află acolo ca să le facă mai bune!” (pag.198)

* „Cred eu că în aceasta constă legea lui Dumnezeu, orice ar afirma legile Parlamentului: există un drept divin sau o nedreptate diabolică în miezul oricărei pretenții a unui om față de altul.” (pag221)

final

*”Am promis să deschid doar unele cărări. Nu știu dacă am reușit să fac măcar atâta lucru. Am fost nevoit să-l sfâșii în modul cel mai brutal ca să-i pătrund miezul. Răbdarea dumneavoastră a fost pusă destul de des la încercare de expresiile acestea abrupte presărate ici și colo, izolate și neexplicate. Îngăduință, răbdare senină, concesii și bunătate pline de speranțe despre care nu vreau să pomenesc acum. Cuvintele mele necizelate au fost ascultate cu răbdare de cei desăvârșiți și distinși, de înțelepții și frumoasele Angliei, de ce are mai bun țara aceasta. Vă mulțumesc din inimă cu adâncă recunoștiință tuturor; fie ca Binele să vă răsplătească pe toți!” (pag.265)
*

Lasă un răspuns