„Revelațiile morții” – Lev Șestov (II)

Sestov2*”Cine vrea să dobândească o influență «istorică» trebuie să renunțe la libertate și să se supună necesității”(pag.90)

*”Cel care nu trebuie să vadă adevărul nu-l va vedea, chiar dacă i-ar apărea, gol-goluț, la orice răspântie. Mai mult, atât cât va dura lumea, vor fi totdeauna oameni care, cu conștiința limpede ori tulburată, vor consimți pentru semenii lor minciuni sublime. Iar acești oameni au fost și vor fi întotdeauna stăpânii omenirii.”(pag.108)

*”Numai în cazul omului, și foarte rar, de altminteri, se manifestă, ca o grație cerească, «libera voință» ce disprețuiește utilul, acea voință numită și «cutezanță», un curaj nelegiuit, întrucât lovește în ordinea, în legea pe care, în orbirea lor, oamenii o socotesc eternă.” (pag.121)

*”(…) rațiunea, conform obiectului ei, continuă să înlocuiască adevărurile căutate prin evidențe folositoare acțiunii și obligatorii pentru toți. Intuiția duratei nu ne poate releva viață interioară a omului, particulară și complexă, capricioasă și haotică, plină de imprevizibil. Dinamica este tot atât de mecanică ca și statistica, iar mișcarea ne va dezvălui sursele vieții la fel de putin cât nemișcarea.” (pag.124)dostoievski1

*”La Judecata de Apoi, legalitatea și regularitatea, ca și conveniențele, vor fi condamnate ca păcate mortale. Ele vor fi condamnate pentru autonomia lor, întrucât, fiind creații omenești, au curajul de-a pretinde veșnicia.”(pag.134)

*”Puterea se teme, slăbiciunea nu cunoaște această frică. Slăbiciunea înțelege chemarea, chemarea care vine de acolo de unde, multă vreme, hăituită și dispretuită, își va găsi în sfârșit refugiul suprem.”(pag.145)

Lasă un răspuns