Andre Glucksmann – „Discursul urii” (II)

*”Furia nu cunoaște nici zeu, nici stăpân. Când ea pune stăpânire pe un muritor, îl silește să o rupă cu trecutul și cu anturajul spre a-l instala într-o imponderabilitate etică.”(pag.53)

*”Furiosul își captează publicul. Îl înmărmurește. El dă sentimentul că a atins tot ce e mai rău, inaugurează o profanare care, potențial, nu cruță pe nimeni, nici măcar pe profanator. El vestește, el amorsează distrugerea universală.” (pag.59)

glucksmann2*”Strania capacitate de a aglutina deliruri singulare și înverșunări eterogene în jurul unei furii linșatoare colective, spre a face din acest amestec o legătură socială perfectă, se ilustrează, enigmă între enigme, prin ura împotriva evreilor. Această pasiune distructivă străbate mileniile, adoptă veșmântul vremii, renaște neîncetat din cenușa diverselor fanatisme care par s-o motiveze. Ea a părut să fie creștină, dar, când Europa s-a decreștinat, ea a atins apogeul. O credeam stinsă după perioada lui Hilter și iată că se mondializează.”(pag.71)

*”Pacea nu e ceva firesc, trebuie s-o contruiești, să faci uz de artificii și de arbitrar. Tot Pascal spune: dacă filozofii au vorbit de politică «era ca și cum ar fi încercat să facă ordine într-un spital de nebuni, iar dacă s-au prefăcut că vorbesc de acest subiect ca de un lucru însemnat, e pentru că știau că oamenii cărora le vorbeau gândeau a fi regi sau împărați». Pacea civilă, dar și internațională, a fost, în manieră europeană, întemeiată nu pe autoadmirație, narcisism și persuasiune, ci pe dezamăgire, disuasiune si gândire.” (pag.96)

discourshaine*”Atunci când conștiința mondială predică faptul că omenirea e una și indivizibilă, câte un ins oarecare si de necontrolat risca neîncetat să readucă aminte că a trebuit să număram trei categorii: 1/ cei care mor în camera de gazare, 2/ cei care îi vâră acolo, 3/ cei care întorc privirea și lasă lucrurile să se întâmple. Sau, sub alte orizonturi, în alte epoci mai recente: 1/ cei care sunt tăiați în bucăți cu cuțitoaiele, 2/ cei care taie, 3/ spectatorul mondial care vede și butonează mai departe telecomanda.” (pag.107-108)

*”Oglinda carnivoră” (pag.139)

*”Atent la semnele prevestitoare de furtună, neliniștit de fragilitatea păcii în perioada interbelică mondială, Joseph Roth, scriitor magnific si lucid, înfiera concepția smintită a «neamestecului» derivată din proverbul vulgar și plebeian «Fiecare mătură în fața ușii sale». Într-adevăr, o filozofie de portăreasă domină lumea de câteva decenii.” (pag.158)

*”În fond, la fel ca două trenuri care merg pe șine paralele, dar în sens invers, ura și iubirea se încrucișează fără să se atingă. Într-o parte vom avea dăruirea, seninătatea, luminișurile și întâlnirile autentice, asupra cărora filozoful poetizează din plin. De partea cealaltă, inversul, izolarea, închiderea, devastarea și soarele negru, asupra cărora filozoful nu găsește nimic de spus în afară de a incrimina un destin la care el nu participă.” (pag.161)

Lasă un răspuns