Viktor E. Frankl – Omul în căutarea sensului vieții (II)

*”Pe lângă aceste cauze de ordin fizic, existau și altele de ordin sufletesc, sub forma anumitor complexe. Majoritatea deținuților sufereau de un soi de complex de inferioritate. Cândva toți fuseserăm sau ne închipuiserăm că eram „cineva”. Acum eram tratați ca niște nonentități absolute.” (pag.76)

*”(…) omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru: ultima dintre libertățile umane – respectiv aceea de a-și alege propria atitudine într-un anumit set de împrejurări date, de  a-și alege propriul mod de a fi.” (pag.79)

*”Cuvântul latin finis are două înțelesuri: „sfârșit” sau „capăt”, dar și „scop de atins”. Omul care nu putea întrezări sfărșitul „existenței sale provizorii” nu era în stare să țintească spre un scop ultim în viață. Spre deosebire de omul obișnuit, el înceta să mai trăiască pentru viitor. Ca atare, întreaga structură a vieții sale interioare se schimba; se instalau semnele decăderii – așa cum le știm din alte domenii ale vieții.” (pag.83)

*”Pentru noi ceilalți, mediocri și cu inima împărțită, s-ar potrivi cuvintele lui Bismark: „Viața e ca atunci când ești la dentist; te tot gândești că urmează ce-i mai rău și când colo totul s-a terminat deja”.”(pag.85)

*”A trebuit să învățăm noi înșine, ba încă a trebuit să-l învățăm și pe semenul nostru disperat că ceea ce contează cu adevărat este nu ceea ce așteptăm noi de la viață, ci mai degrabă ceea ce viața așteaptă de la noi„(pag.89)

*”O stare de siguranță ca aceea a Paradisului îi este refuzată omului pentru totdeauna, căci omul trebui să facă alegeri. Pe lângă asta, omul a mai suferit încă o pierdere în procesul relativ recent al dezvoltării sale, din cauza faptului că tradițiile care îi susțineau comportamentul slăbesc rapid în prezent. Niciun instinct nu-i mai spune ce trebuie să facă și nicio tradiție nu-i mai zice cum ar trebui să procedeze; uneori, el nici măcar nu știe ce vrea să facă. În schimb, omul fie că dorește să facă ceea ce fac ceilalți (conformism), fie că face ceea ce alții vor ca el să facă (totalitarism).” (pag.119)

*”(…) ceea ce contează nu este sensul vieții în general, ci mai degrabă sensul specific al vieții omului la un anumit moment dat” (pag. 121)

*”(…) adevăratul sens al vieții trebuie descoperit mai degrabă în lume decât în omul însuși sau în psihicul său, ca și cum el ar fi un sistem închis” (pag.123)

*”Conform logoterapiei, putem găsi sensul în viață pe trei căi diferite: (1) creînd sau înfăptuind ceva; (2) experimentînd ceva sau cunoscînd pe cineva; (3) prin atitudinea în fața unei suferințe inevitabile” (pag.124)

*”Unii din cei care apelează astăzi la psihiatru ar fi apelat pe vremuri la un preot, la un pastor sau la un rabin. În zilele noastre, el refuză adeseori să se adreseze unui conducător religios și, în schimb, îl confuntă pe medic cu întrebări de genul: „Ce sens are viața mea?” (pag.129)

*”Caracteristic pentru această teamă „(anxietatea anticipatorie)” este faptul că produce exact lucrul de care pacientul se teme” (pag.135)

*”Omul nu este deplin condiționat și determinat, ci mai degrabă se autodetermină, fie capitulând în fața condițiilor, fie împotrivindu-se acestora” (pag.143)

***

Lasă un răspuns