Viktor E. Frankl – Omul în căutarea sensului vieții (I)

De fapt e vorba de o recitire a acestei cărți. În primul rând titlul în engleză mi se pare mult mai sugestiv: Man’s search for meaning.

* „În psihiatrie există o anumită tulburare cunoscută sub numele „iluzia grațierii„. Condamnatul, chiar înainte de execuția sa, trăiește cu iluzia că va fi grațiat în ultima clipă, Și noi ne-am agățat de aceste fărâme de speranță, crezând până în final că nu se poate să fie chiar atât de rău” (pag.26)

*(…)”Lessing a spus odată că „sunt lucruri care trebuie să te facă să-ți pierzi mințile, ca să nu mai ai nimic de pierdut”. O reacție anormală într-o situație anormală este, de fapt, un comportament normal. Chiar și noi, psihiatrii, ne așteptăm ca reacțiile unui om față de o situație anormală, cum ar fi închiderea sa într-un azil, să fie anormale în raport cu gradul său de normalitate.” (pag.35)

* „Apatia, tocirea emoțiilor și sentimentul că nu-i mai pasă de nimic erau simptomele care se iveau în cea de a doua fază a reacțiilor psihologice ale deținutului, și care, în cele din urmă, îl făceau cu totul nesimțitor față de bătăile pe care le primea zi de zi sau chiar ceas de ceas. Datorită acestei lipse de sensibilitate, prizonierul se înconjura în curând cu o carapace protectoare foarte necesară.” (pag.38)

*”Apatia, principalul simptom al celei de a doua faze, era un mecanism de autoapărare necesar. Realitatea se estompa, iar toate eforturile și emoțiile se concentrau asupra unei unice sarcini: să rămâi în viață, tu și prietenul tău.” (pag.43)

* „Mai mulți colegi medici din lagăr, specializați în psihanaliză, vorbeau adeseori despre un soi de „regresie” a deținutului în lagăr – o repliere a acestuia într-o formă mai primitivă de viață sufletească. Dorințele și aspirațiile deveneau însă evidente în visele sale.” (pag.43)

*”Știam un singur lucru – un lucru pe care îl învățasem deja bine: dragostea trece cu mult dincolo de persoana fizică a ființei iubite, găsindu-și sensul cel mai profund în ființa sa spirituală, în sinele său lăuntric. Fie că este sau nu prezentă, fie că mai este sau nu în viață, toate acestea încetează, cumva, să mai conteze.” (pag.52)

*”De remarcat că Frankl folosește adeseori persoana a treia singular, deși se referă la sine. Acest procedeu stilistic, regăsit și în alte scrieri de-ale sale, Frankl îl și explică la un moment dat, el ținând de ceea ce psihiatrul vienez numește „transcendentul de sine” (en. self-transcendence; ger. Selbst-Transzendenz ), una din calitățile fundamentale ale omului, care nu doar că se poate detașa de sine însuși și se poate privi de la o oarecare distanță și cu obiectivitate, ci poate chiar uita de sine în timp ce se dăruiește slujirii unei cauze mai înalte decât propria persoană(n.trad.).” (nota subsol – pag.53)

*”Este bine cnoscut faptul că umorul, mai mult decât oricare altă trăsătură umană, îți îngăduie să te distanțezi și să ai puterea să te ridici deasupra oricărei situații, chiar dacă numai pentru câteva clipe.”(pag.57)

Lasă un răspuns