Nassim Nicholas Taleb – „Lebăda Neagră – Impactul foarte puţin probabilului” – Editura Curtea Veche, Bucureşti 2008

despre omul de ştiinţă: „(…) se pricepe (…) la alcătui o povestire, şi mai rău, la a ne ameţi cu modele matematice complicate. De asemenea, este foarte probabil ca el să poarte cravată” (pag.17)

„(…) dacă le spunem oamenilor că abilităţile nu reprezintă întotdeauna cheia succesului, ei vor crede că le spunem că abilităţile nu sunt niciodată cheia, dar norocul da” (pag.79)

„suntem animale sociale – infernul sunt ceilalţi” (pag.117)

„(…) oamenii care dau greş nu scriu memorii” (p.135)

„Respectăm ceea ce s-a întâmplat, ignorând ceea ce s-ar fi putut întâmpla” (pag. 162)

„Folosim punctul de referinţă în capul nostru – să zicem că proiecţii de vânzări – şi începem să construim convingeri în jurul acestora, deoarece a compara o idee cu un punct de referinţă presupune un efort mental mai mic decât o evaluare în mod absolut (…). Nu putem lucra fără un punct de referinţă” (pag. 190)

„Supraestimăm grosier durata efectului nenorocirilor asupra vieţii noastre. Ne gândim că pierderea norocului sau a poziţiei actuale va fi devastatoare, dar probabil ne înşelăm. Mult mai probabil, ne vom adapta la orice, aşa cum am făcut-o poate şi după nenorocirile trecute.” (pag.229)

„În cele din urmă, aleatorul este doar necunoaştere. Lumea este opacă, iar aparenţele ne înşeală” (pag.232)

„(…) în cultura americană procesul eşecului este încurajat, spre deosebire de culturile europeană şi asiatică, în care eşecul este întâmpinat cu stigmatizare şi disconfort” (pag.238)

„Norocul este mai egalitarist decât însăşi inteligenţa. Dacă oamenii ar fi fost răsplătiţi strict după abilităţile lor, lucrurile ar fi rămas în continuare nedrepte – oamenii nu-şi aleg abilităţile. Aleatoriul are efectul benefic de a reîmpărţi cărţile societăţii, doborându-l pe cel puternic” (pag.256)

Lasă un răspuns