Eva îl privea în ochi în timp ce ochii lui Adam priveau dincolo de ea.
– Aș vrea să te cred, dar vreau să-mi spui că sigur …
– Da, sigur, zise Adam repede.
Eva făcu ochii mici așa de parcă ar fi vrut ca privirea ei să devină un laser cu care să intre până în mintea lui Adam. Dar ceva din Adam nu mai era la fel. Eva auzise de Adriana, dar nu credea că Adam și … Nu, aceste gânduri nu vroia să le ducă până la capăt. Eva se luptase cu senzația că-l va pierde pe Adam încă de când acesta se mutase la altă clasă. Înainte, când erau în aceeași clasă și-l vedea în fiecare zi … Acum ea ajungea la liceu, îl căuta din priviri și era un pic neliniștită când nu reușea să-l vadă. Mai rămânea pe hol privind cu coada ochiului spre ușa clasei lui, dar după un timp trebuia să meargă în clasă pentru că deja Olga și celelalte colege începuseră să bănuiască ceva. Sau poate știau de mai mult timp?
– Sigur, zise Adam. De ce nu mă crezi?
– Și cu Adriana ce a fost? zise ea poate un pic prea agresiv.
Adam izbucni în râs. Eva îl privi mirată și Adam văzând mirarea de pe fața ei, începu să râdă și mai tare.
– Îți dai seama că e jignitor râsul tău? zise ea încruntându-se.
– Scuze, dar sună atât de aiurea. Eu sunt un licean, ea e studentă și oricât aș vrea eu …
– Deci ai fi vrut, îl întrerupse Eva.
– Băieții vor multe, dar …, începu să spună Adam.
– Dar trebuie să se mulțumească cu ceea ce au, nu? zise Eva. Ești la fel ca toți ceilalți …
Dar Eva nu termină ce avea de spus, poate și pentru că nu și-a găsit cuvintele. Îl mai privi odată pe Adam în ochi și apoi plecă. Nu, nu trebuia să plângă. Nici un băiat nu merită să plângi după el. Ea-l căutase două zile, îl sunase, vorbise cu mama lui și din vocea ei înțelesese că ceva nu era cum ar fi trebuit să fie, că ea, Eva nu mai era de actualitate pentru Adam. De actualitate – asta era expresia Olgăi când termina cu cineva. Chiar în acea dimineață, venind la liceu, Eva o întrebase pe Olga, Ce mai face Matei, Habar n-am, spusese Olga, Matei nu mai e de actualitate. Iar acum simțea, aproape că auzea vocea lui Adam, Eva nu mai e de actualitate. Aerul superior al lui Adam – părea atât de sigur pe el. Și Adriana? Probabil că se distrase un pic cu Adam și apoi îl aruncase și el se făcuse cioburi și revenise la Eva. Eva ca un făraș pe care se pot strânge cioburi de Adam părăsit de Adriana. Și acum ea simțea că s-a tăiat în cuvintele lui ca de parcă ar fi fost cioburi. Când Eva ajunse acasă, mama ei îi spuse:
– Vezi că te-a căutat Adam.
Și, aproape fără să vrea, Eva zise:
– Adam nu mai e de actualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *