De ce oare simţim nevoia să ne întoarcem, să revenim la ceea ce a fost? Să refacem trecutul în minte, ca şi cum prezentul nu ar fi un rezultat al acelui trecut.
Când eram în liceu făcusem o pasiune pentru România interbelică. Şi pentru că pe atunci nu exista internet, iar computerele erau doar nişte cititoare de cartele perforate (de care aproape că nici nu ştiam că există), umblam prin bilbioteci căutând orice fărâmă de informaţie legată de acea perioadă. Îmi făcusem un dosar în care scrisesem, transcrisesem cam tot ce găsisem despre perioada interbelică în România. Bineînţeles că citisem “Nuntă în cer”, “Oraşul cu salcâmi”, “Elevul Dima dintr-a şaptea” … ( desigur lista ar putea continua).
Vindecarea a început într-o zi când povesteam despre această pasiune a mea unui prieten. Să-l numim prietenul A. Acest prieten A era mai mare ca mine cam cu vreo 10 ani şi discutam cu el lucruri pentru care căutam un răspuns. După ce tocmai îi vorbisem despre această pasiune el mi-a zis:
– Îţi dai seama totuşi că dacă ai fi trăit în acea perioadă, ar fi trebuit să trăieşti şi războiul de după şi tot ce a urmat, nu?
– Da, dar …
– Hai să facem un experiment, mi-a zis. Ieşi pe uşă şi vino înapoi şi povesteşte-mi încă odată tot ce mi-ai povestit înainte.
M-am ridicat de pe scaun, am ieşit pe uşă, am stat un pic pe hol şi apoi am intrat din nou în camera unde era prietenul meu. M-am aşezat pe acelaşi scaun şi am încercat să spun din nou tot ce îi spusesem înainte. El m-a ascultat mimând aceeaşi atenţie, iar când am terminat mi-a zis:
– Îţi dai seama totuşi că dacă ai fi trăit în acea perioadă, ar fi trebuit să trăieşti şi războiul de după şi tot ce a urmat, nu?
L-am privit zâmbind şi el a continuat:
– Eşti un tip deştept şi ştiu că nu trebuie să continuăm experimentul. Imaginează-ţi acum că ai fi ieşit de mai multe ori. Cam cât ar trebui ca să simţi plictiseala de a povesti aceleaşi lucruri?
– Păi deja o am simţit-o de când am povestit a doua oară.
– Am spus că eşti un tip deştept, mi-a zis prietenul. Ideea e că a retrăi un moment la modul fizic, concret de mai multe ori poate fi, în cel mai bun caz, plictisitor.
– Şi atunci să nu ne mai gândim la trecut? am zis revoltat.
– Nu am spus asta. Putem retrăi trecutul şi o facem prin amintiri. Şi ştii care e cel mai mare avantaj al retrăirii prin amintiri? Amintindu-ne şlefuim, curăţăm şi lăsăm doar ceea ce a fost frumos şi ne poate ajuta să mergem mai departe.