Adevărul e că după ce începusem să uit mobilul acasă din ce în ce mai des, m-am simţit atât de liber încât începusem să mă gândesc cum să fac să pierd acel mobil. Am încercat să-l ascund printre lucruri, în debara, printre seturile vechi de pahare, dar nu ştiu cum se întâmpla că mobilul apărea după un timp pe noptiera de pe hol. Apoi am aflat în dimineaţa aceea când, înainte să ies pe uşă, Maria a spus în spatele meu:

– Ştiu ce vrei să faci, dar nu faci bine.

M-am oprit, am revenit pe hol, am închis uşa în urma mea aşa de parcă mi-ar fi fost teamă ca cineva de pe stradă să nu audă discuţia noastră. Instinctiv am luat mobilul de pe măsuţa de pe hol şi l-am pus în buzunar.

– Exact la asta mă refeream, zise ea arătnd spre buzunarul meu de la haină.

– E descusut? am încercat eu o glumă.

– Mobilul nu poate fi decusut, spuse ea serioasă. Cel puţin nu acum şi nu de către tine.

– Eşti …, am început să spun, dar ea m-a întrerupt brusc:

– Vezi ce spui că o să-ţi pară rău.

– Ce s-a întâmplat cu tine? am zis contrariat. Nu te recunosc!

– Nu m-ai cunoscut niciodată, zise ea privindu-mă în ochi. Fugi la servici ca să nu ai probleme şi acolo.

Am vrut să mai spun ceva, acel şi apărut în exprimarea ei mă mira, dar nu mă mira îndeajuns pentru a continua discuţia, aşa că am ieşit în stradă. Oamenii treceau grăbiţi pe stradă. Unii aveau telefonul la ureche, alţii aveau căştile în urechi şi vorbeau gesticulând şi pentru prima oară acest lucru mi s-a părut amuzant. Atunci telefonul vibră în buzunarul meu. L-am scos din buzunar şi am privit ecranul: era ziua şefului. Aşa că am intrat în primul magazin şi am luat o sticlă de vin. Când să plătesc fata de dincolo de o masă mă întrebă:

– Card sau cash?

Mi-a venit să râd pentru că deasupra ei scria: „In God we trust, other pay cash”. Fata s-a întors spre inscripţia de pe perete, a privit-o câteva secunde apoi s-a întors spre mine şi mi-a spus:

– Şi mie mi s-a părut amuzantă la început, dar după un timp te obişnuieşti. Deci?

– God … ăăă… cash, am zis.

– Deci eşti ateu, mi-a zis ea cu un ton neutru luând banii din mâna mea şi cum mâna mea rămăsese întinsă, a pus bonul în palma mea.

Atunci mobilul ei începu să sune. Ea, fără să-l privească, îl scoase din buzunar şi-l aruncă într-un sertar.